Blog

Calitatea aerului din zonele locuite, este o preocupare continuă ce a generat norme și normative atent urmărite de majoritatea statelor dezvoltate.

Indoor Air Quality (IAQ index), stabilit conf EN13779, clasifică simplu calitatea aerului în funcție de aportul de aer proaspăt calculat pentru fiecare persoană, respectiv nivelul de CO2 al încăperii.

Standardul ISO7730 definește o valoare a percepției calității ambientului.

Aceste baze procedurale servesc la adoptarea unor măsuri de dimensionare a ventilației sau la elaborarea unor instrumente accesibile, menite să informeze cu privire la siguranța mediului ambiental respirabil.

La scară globală, aceste metode au îmbunătățit calitatea vieții și chiar contribuie la prelungirea acesteia. Dispozitivele de citire interactivă a Indexului de Calitate a Aerului (AQI) sunt o prezență obișnuită in multe locuri publice.

Virusul Covid19 este de asemenea un pericol transmis prin aer.

Impactul său distructiv, se resimte la nivel planetar afectând toate planurile umane (politic, economic, social, al sănătății, etc).

În absenta unui vaccin și în perspectiva probabilă a unor mutații ce ar reduce perenitatea acestuia, este necesară implementarea unor măsuri organizatorice procedurale similare, ținând cont de rezultatele noilor descoperiri legate de transmisibilitatea virusului.

Câteva date cunoscute până în prezent:

• Caracteristica principală care face acest virus foarte periculos este transmisia pe calea aerului.
• Chiar dinaintea pandemiei, o concentrație de particule PM1, mai mare de 25ug/mc este considerată periculoasă pentru sănătatea umană. (V legea104/2011)
• Mecanismul studiat prin care este transmis virusul, relevă că infectarea se face prin picăturile de secreții respiratorii (droplets) emise in timpul tusei, strănutului sau chiar vorbirii.
• Aceste picături se prezintă într-o foarte largă gama dimensională, de la foarte mici (sub 1 micron) până la mari (sute de microni)
• Transmiterea infecției, a fost documentată atât prin picăturile atinse si transportate cu mâna în zona feței, cât și cele inhalate direct.
• Conform legii lui Stokes, timpul de sedimentare al unei particule este invers proporțional cu pătratul razei acesteia.
• Astfel, o particula de 1 micron plutește liber cca 11 ore lansată de la înălțimea de 2 m în mediu stabil. În realitate, timpul de sedimentare este mult mai mare datorită curenților de aer.
• Generate continuu, aceste particule pot realiza o concentrație cu pericol patogen ridicat.
• Pericolul este direct proporțional cu încărcătura virală din particulă. Astfel inițial OMS, a considerat ca aerosolii (particulele micronice ce plutesc distanțe și timpi mari) nu ar reprezenta un pericol deoarece nu pot avea suficientă încărcătură patogenă.
• Ulterior OMS a revenit la aceasta, declarând ca acest virus se poate transmite și prin aerosoli.
• Un argument, susținut de oamenii de știință, este pericolul cauzat de concentrarea aerosolilor, datorată timpului mare de suspensie, in condițiile generării continue. Astfel pericolul infectării este datorat încărcăturii virale inhalate din mai multe particule ce penetrează adânc sistemul respirator.
• Având în vedere acestea, putem elabora o scară a siguranței aerului interior din punct de vedere al posibilității transmiterii virușilor sau altor agenți patogen, pe baza analizei parametrilor fizici, măsurabili ai aerului.

Voi face mai jos o corelare cu datele cunoscute:

Particule Materiale: P

P.1

Pe de o parte se poate concluziona ca nivelul pericolului este mai mic pentru particule mai mici de 1 micron, datorita încărcăturii virale reduse.

P.2

Pe de altă parte timpul lor de sedimentare mare, in condițiile generării continui, măresc concentrația acestora, deci și numărul virușilor ce pot fi inhalați direct in zonele cele mai vulnerabile ale organismului.

Oxigenul: O

O.1

Reducerea nivelului O2 ne face sa inspirăm doze mai mari de aer, si totodată mai multe particule PM.

O.2

Portul măștii, in acest context este, pe de o parte, o piedică evidentă și incontestabilă in calea răspândirii particulelor mari (peste 10um), in special in timpul expirării . Pe de alta, creșterea eficienței măști, pe aceeași suprafață, duce la reducerea permeabilității. Astfel, o parte din aerul expirat -ma i sărac în Oxigen – va fi reinspirat, astfel ajungând la situația expusă mai sus (v O.1)

Umiditatea (H)

H.1

Pe de o parte, o umiditate scăzută generează uscarea mai rapidă a picăturilor ce protejează virusul, in mediul ambiental.

H.2

Pe de altă, mecanismul nostru natural de filtrare (de la nas, trahee, cili traheali, la plămân) este afectat datorită uscării mucusului protectiv.

H.3

O umiditate prea mare, poate favoriza menținerea virusului in forma patogenă.

Temperatura aerului (E)

E.1

S-a constatat că virusul supravețuiește în gama de temperaturi cu care suntem obisnuiți.

E.2

Totuși, secrețiile purtătoare sunt influențate de temperatura aerului.

Din păcate, în stadiul actual al tehnicii, nu avem instrumente accesibile pentru a traduce direct, instantaneu, patogenia particulelor din mediul respirat.

Dar studiul parametrilor măsurabili expuși mai sus, poate contribui la aceasta.

HOPE . 1

Se poate face o corelare între infecțiozitatea epidemiologică a aerului și unele caracteristici fizice, măsurabile ale acestuia: H/Umiditate, O/xigen, P/articule mater, E/temperatura aerului.

HOPE. 2

Prin interpretarea nivelului fiecăruia dintre acești parametri in raport cu ceilalți, se poate trasa o scară cu niveluri de alertă sau confort.

HOPE. 3

În prezent tehnologiile de măsurare a parametrilor sunt accesibile.

Care ar fi utilitatea HOPE?

Implementarea unor dispozitive în locuri publice, poate duce la reducerea semnificativă a pandemiei.

Poate dacă această scară standard ar exista, instrumente existente ar putea indica informații accesibile referitoare la pericolul de infectare, atunci când intram într-un spațiu public slab ventilat, cu nivel ridicat de particule, umiditate neadecvată și concentrație CO2 ridicată.

Poate am purta mai atent masca, sau poate am evita contactul prelungit cu acel mediu, dacă am fi informați despre potențialul patogen.

Aplicata pe scara larga aceasta informare ar putea reduce numărul de noi infecții.

Vă propun o analiză atentă a parametrilor aerului ce pot ridica pericolul epidemiologic.

Aceasta ar trebui urmată de o dezbatere argumentată pentru a stabili nivelul fiecărui parametru în trasarea gradelor de pericol.

Folosind instrumentația deja accesibilă (detectoare particule in suspensie, O2, umiditate, temperatura, etc) se poate determina compoziția optimă a mărimii parametrilor specifici, arătând o scară simplă de caracterizare a pericolului, pe modelul IAQ / EN13779 sau ISO 7730.